Calea focului

Ma simt binecuvantata ... desi este un moment de sfarsit, ceea ce simt imi spune ca este si un moment al renasterii, al inceputului, al noului.


In ultimul timp am fost bombardata cu mesaje de tipul celor referitoare la viata care ne asteapta dincolo de zona de confort. Cam asa ceva am experimentat si eu in ultimul timp si, desi sfasietor de dureros, rezultatul este uimitor. Sa iesi din zona de confort nu este usor dar experientele cu care te confrunti sunt absolut incredibile. La iesirea din aceasta zona te intalnesti cu frici, poate toate fricile tale, cu neincredere, lipsa jaloanelor, atat de necesare in lumea aceasta 3D pentru a ne ghida, dar daca te scufunzi in aceasta experienta, la sfrasit, descoperi prieteni noi, cai de a-ti trai viata creativ si autentic si noi sensuri ale existentei si calatoriei tale.
Mai exact, am pasit pe calea transformarii mele si am parcurs un an pe "calea focului", calea altfel numita "Roata Medicinii". Totul a fost ca o trezire din vis, ca o reactivare a vederii si o descoperire a iluziei. Din punct de vedere fizic am ars la propriu si la figurat, din punct de vedere spiritual si energetic am renascut.

Acum, la sfarsitul acestui proces simt cum, incet, incet renasc ca pasarea Phoenix, din propria cenusa. Interesant ca, la sfarsit au venit si cele mai mari vindecari si constientizari. Acele procese care reusesc sa blocheze mintea, pe acel "Eu", acel moment in care te intrebi: dar oare a fost real ce am trait sau a fost doar simpla imaginatie? Este, de fapt, momentul cand realizezi ca totul s-a intamplat, a fost real. Realizezi ca ai iesit din lumea holografica, lumea fricii si manipularii si ai atins lumea reala. Este momentul in care mintea, rationalul, nu mai are la ce se raporta. Acel moment fara credinte si obiceiuri invatate, fara judecata si fara invatatori. Acel moment profund interiorizat in care reusesti sa atingi o bucata din tine, din tine cel real, din minunea plina de iubire care esti. Acel moment aproape sfant in care realizezi ca esti unul cu creatia, unul cu Pamantul pe care traiesti si unul cu totul.
Multumesc focului care m-a transformat, arzandu-ma pana la nivel de atom ca sa pot renaste si sa incep o alta etapa a vietii. Multumesc celor care m-au sprijinit in acest proces transformational, lui Vasile Sturzu si Carmen Grigoras, prietenilor pe care i-am descoperit si tuturor celor pe care i-am intalnit pe cale.

Ca si concluzie ..."Samanii traiesc intr-o lume in care Creatorul nu este separat de Creatia sa, Raiul nu este separat de Pamant si Spiritul si materia se intrepatrund. Samanul nu crede intr-o separare intre trup si spirit sau intre lumea vizibila a formelor si cea invizibila a energiei." Dr. Alberto Villoldo